Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase.
Toamna își are cele mai frumoase povești. Și cele mai faine culori.
Nu știu dacă v-ați prins până acum… dar eu… ador toamna! 🙂
Și nu de ieri, de azi – ci dintotdeauna! Deși născută la final de august și, deci, la final de vară, când eram în clasa a II-a m-am prezentat a fi apărut pe lume… tan-ta-ni-oooo!… odată cu primele adieri ale toamnei!
Grădina Botanică. Astăzi. Start pentru o nouă ediție a Expoziției Flori de Toamnă. A 42-a ediție. O expoziție dedicată Centenarului Marii Uniri. Un semn al recunoștinței pentru toți eroii neamului care au contribuit la făurirea Statului Național Unitar Român.
O nebunie! Cea mai frumoasă nebunie a toamnei!
Mi-e dor de
Cam așa-s cerurile de la fereastra mea. Fascinante! De speriat și de bucurat!
A trecut ceva timp de când n-am mai pozat de la fereastra mea.
A trecut ceva timp de când nu m-am mai bucurat de un apus.
Azi… azi era vremea!
Luna-i așa, trecută de jumate. Tura aceasta am vânat-o seară de seară, de când era îngustă cât un fir de iarbă. I-a plăcut să se lase urmărită, căci mi-a bătut în fereastră în fiecare noapte și m-a lăsat să-mi înec gândurile în strălucirea ei.
Pierdută eram și de data asta în ochii săi. Te-ai născut noaptea!, mi-a spus. De asta mă iubești atât de mult!
