Muzica rănilor de război – cu sufletul mai aproape de George Enescu
Războiul l-a prins în afara țării – dar el, Enescu al nostru, a lăsat totul și s-a întors acasă. A știut că muzica alină sufletele și suferințele, deci a considerat că este o necesitate să fie alături de cei răniți.
Cum să auzi freamăt de sunet de vioară când totul în jur se frânge?…
Și-a fost alături de toți artistul soldat. În centrele de convalescență, retrezind dorința de viață, dar și în săli de spectacol – în orașele și târgurile din Moldova și chiar din Basarabia. Banii obținuți din vânzarea biletelor au fost folosiți întotdeauna pentru a alina rănile războiului.
Când cânta el nu răsuna războiul, ci doar liniștea muzicii sale. George Enescu a avut propria lui armată:
România în An Centenar – bucurie și rană adâncă
„Nimic pe lume nu-i mai sfânt
Și mai frumos pe-acest pământ
Decât să mori ca luptător
Înfășurat în tricolor!”
Astăzi criticăm sărbătorirea Centenarului. Pentru că uităm. Sau mai trist. Pentru că nu știm.
Și tocmai de aceea ne lăudăm, ne confruntăm și ne rușinăm cu un prezent mizerabil.
Cine nu-și cunoaște trecutul riscă să… persiste în greșeli.
Din păcate,
Șase ore petrecute pe… Traseul Memoriei!
– Maria, ți-a plăcut?
– Și încă o să-mi mai placă!, a spus ferm, când a simțit c-aș cam vrea să părăsim grupul.
Așa că am continuat. Iar acum, când trag linie, spun cu bucurie și cu uimire că ziua de sâmbătă a fost una cu șapte ore pe drumuri de Iași, dintre care șase ore cu totul și cu totul speciale! Șase ore petrecute pe Traseul Memoriei!
Sâmbătă, pe 17 noiembrie, Primăria Municipiului Iași a organizat primul tur ghidat gratuit, dintr-o serie de trei, sub umbrela Centenarului Marii Uniri. Vor mai urma încă două tot așa, între orele 13.00 și 19.00, în zilele de 25 noiembrie și 2 decembrie. Și vă recomand să acceptați provocarea!
Proiectul Traseul Memoriei propune
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase