Nu ne lăsa, Măicuță, să pierim pe cale…

Anul trecut am plecat cu Maria din Iași pe 12 august seara și până pe 13 dimineață ne bucuram deja de vreo 600 de kilometri realizați cu bine. Pe 14 august am luat-o din nou din loc și-am mai făcut spre 200 de kilometri, până la Polovragi.

Acolo aveam să ne reîntâlnim neamurile din partea tatălui meu, iar a doua zi urma să participăm la slujba de la Mănăstirea Polovragi, al cărei hram era tocmai atunci, pe 15 august, de Adormirea Maicii Domnului.

Anul trecut a fost primul post în care mă spovedisem, dar nu m-am și împărtășit în Iași – ci am plecat cu binecuvântarea de a lua Sfintele Taine pe meleaguri oltenești. Am plecat cu Dumnezeu înainte și cu Maica Domnului în inimă, iar după ce Maria a adormit eu m-am ținut trează și atentă la condus în diverse moduri. Cel mai drag mi-a fost să îngân patru versuri, refrenul dintr-o întreagă cântare pe care nici azi nu o știu pe de rost.

Continue Reading

Bună-i dimineața de luni!

E luni?! Ce bucurie! Ce șansă minunată de a ne încrunta la ceas, la noua săptămână, la drumul spre serviciu! Cât de iubiți suntem, de ne-am trezit și-am revăzut lumina zilei și mormanul de treburi ce ne așteaptă!

E luni! Și-am apucat să deschidem ochii, să ne dăm jos din pat, să ne mișcăm… să facem chestii mai mișto sau mai banale – de oameni vii! E luni – și pentru noi, și pentru cei dragi ai noștri, mulți dintre ei la fel de umblători prin lume și de vii!

Bine-ai venit, zi de luni! Iartă-ne! Pare că te urâm destul de tare… dar nici noi nu realizăm, de fapt, cât de mult te îndrăgim!

floare si fluture

E luni! Zâmbesc. Și mă bucur de luni și de noua zi, de noua săptămână, de noua șansă de-a fi! E luni! Bună dimineața!

Continue Reading

Șoc. Firescul încă n-a murit

Așa, ca din senin, un domn de 40+ a făcut trei pași, a ajuns în dreptul soției și a sărutat-o. S-a retras la fel de firesc și a continuat discuția cu ea și cu fiul lor. Fiul era mai înalt cu un cap decât ei – dar încă puști.

Gestul tatălui a fost nu doar firesc, ci probabil și o obișnuință. Soția a răspuns fericită la sărut, iar băiatul n-a schițat niciun semn din acela al tinerei generații, care strâmbă din nas și se rușinează cu babacii…

Secvența la care am asistat a durat câteva secunde

Continue Reading

Anunț bucuros: Hristos a Înviat!

Nu contează ce cred alții despre noi, contează felul în care noi înșine decidem să ne prezentăm în fața altora.

Suntem creștini! Și sărbătorim Învierea Domnului! Să avem dragul, curajul și asumarea de a ne prezenta ca fiind ai lui Dumnezeu! Și să nu ne fie rușine să salutăm cu salutul cel mare și bucuros: Hristos a Înviat!

Învierea Domnului - Foto: Oana Nechifor/ doxologia.ro
Învierea Domnului – Foto: Oana Nechifor/ doxologia.ro

Mesajul acesta este din 2017.

Continue Reading

Maica Domnului și-un ajutor. Necerut. Nemeritat. Primit.

Vineri dimineață m-am trezit cu niște senzații ciudate prin corp. Nu le-aș spune musai dureri – deși mă simțeam de parcă aveam mațele înnodate. Eram în așa condiție, încât cu greu am reușit să mă aplec ca să-mi leg șireturile.

Cum nu am probleme de felul meu și cum mi-e și gradul de suportabilitate mai ridicat, n-am făcut mare caz. Urma, probabil, să-mi treacă. Așa mi-am zis. Numai că statul în scaun de la birou și timpul n-au alinat, ci au accentuat.

Așa, îndoită, m-am dus după-amiază la Denia Acatistului Bunei Vestiri, slujbă specială care se face în vinerea din săptămâna a cincea a Postului Paștilor. M-am dus pentru că îmi doream să particip și pentru că evitam să bag în seamă aparentul necaz. Repet, nu era cine știe ce durere, dar recunosc că începuse să mă sâcâie. Apoi, îmi ziceam eu, oricum urma să stau în picioare – precum pe vremuri cei ce au dat naștere acestei sărbători, într-un moment în care au mulțumit Maicii Domnului pentru minunea ce i-a salvat de la pieire. Era ok, deci, în picioare – căci în genunchi dacă aș fi stat puneam iar presiune pe mațe, coaste și burtă, per total.

Maica Domnului - icoană

Ca să mă îmbărbătez și mai și, în nebunia mea, când am ajuns la biserică, mi-am zis

Continue Reading

Le-am citit celor mai simpatici copii cartea „BEBE, o poveste din burtică”!

Am trăit s-o fac și pe asta! Am fost invitatul Pro Vita Iași la Colegiul Național „Garabet Ibrăileanu”. În alte dăți pășeam pe acolo în calitate de jurnalist pe domeniul învățământ, acum statutul mi s-a schimbat și-am fost… trecută la tablă! 🙂

Concret, am avut bucuria de a le citi elevilor de la două clase a II-a și o clasă a III-a cartea BEBE, o poveste din burtică. A fost o experiență în premieră, pe care nu știam cum o vor gusta copiii – cei mai simpatici, dar și cei mai critici spectatori.

Prin urmare, am avut maaari emoții! Însă și satisfacțiile au fost pe măsură!

Continue Reading