• BB: Maria-Paula,  Te-Ve(de)

    În concediu și în aventură cu Barbie

    Am plecat 16 zile de acasă cu Maria și, în perioada asta, am… îmbătrânit! Așa ziceam inițial, la noii mei ani, 36 la număr. Doar că, după ce am aflat că minunata și veșnic tânăra Barbie împlinește 60 de ani – astăzi pot afirma cu mâna pe inimă că-s încă un copil! Și dacă mai punem la socoteală faptul că rar, rar de tot se întâmplă să ratez vreun episod din Barbie, când rulează pe Minimax, atunci sunt copilă de-a binelea! Și-s bucuroasă că-s așa!

    Am fost, deci, două fete Pintilese plecate 16 zile prin țara noastră minunată. Două fete, câteva cărți, un câine de pluș și o păpușă Barbie! Am prins munte, am prins mare, am vizitat neamuri la țară, am văzut și Dunărea. Am condus sute de kilometri, am mers mult pe jos, am stat cu burta la soare, am vizitat locuri de poveste și de istorie… Am făcut ceea ce facem noi într-o vacanță ideală, când ne sudăm și mai bine relația de mamă-fiică, ne umplem toate rezervoarele de iubire și de bună energie, ne odihnim și ne obosim constructiv.

    La televizor ne-am uitat foarte puțin și doar seara. Și, atunci, întâmplarea și fericirea făceau ca

  • BB: Maria-Paula,  Bucurii,  Pentru minte

    Să vorbim despre ghinion… cu recunoștință!

    Vineri dimineață plănuiam o plecare cu mașina pentru sâmbătă, duminică și luni. La ora 7.00 mă lăudăm că toate-s programate și perfect realizabile. Eh, la 9.30 nu mai puteam scoate cheia din contact. Butucul își dădea duhul. Așa că am văzut cum AMPilica e luată pe platformă, iar eu am făcut reorganizare de planuri…Vai, ce ghinion!, mi-au plâns unii de milă.

    Nu i-am crezut. Pentru că piedicile își au sensul lor – iar ceea ce presupunem noi că ar fi „ghinioane” pot însemna, de fapt, chiar mari ajutoare! Petrecute la cel mai bun moment! Continui să mă întreb cum ar fi fost să plec sâmbătă și, în decursul celor peste 200 de kilometri, să opresc și să nu mai pot pleca apoi din loc. Să rămân cu mașină, cu bagaj și copil în drum – nici acasă, nici la destinație.

  • BB: Maria-Paula,  Şcoala părinţilor

    Răbdare sau provocare? Dimineți în familie

    Săptămâna asta aproape c-am întârziat la școală. Din diverse motive, cam tot ceea ce se făcea… independent… era tras de timp la maximum. Iar eu mă auzeam: E și 12. Hai!, Te rog să ieși azi din baie! E și 29!, Nu te mai uita pe pereți, mănâncă! E 42… Și tot așa. La fără 5 ieșeam și noi din casă, într-o relaxare în pas alert. Măi, eu m-am săturat de trăncăneala mea! Tu nu? Pe bune!… Bla, bla, bla…

    rabdare sau provocare

    O zi. A doua zi. Oooo, nu vreau să fie un trend al săptămânii!, mi-am zis. Așa că azi dimineață, când am observat-o că e la chiuvetă, am deschis ușa mare la baie și m-am sprijinit de perete. S-a uitat la mine și, înainte de a spune ceva, am anunțat-o: Azi sunt observator. Prefă-te că nici nu-s în zonă! Muhaha…

    Și începe copila mea, super tacticoasă, spălatul pe mâini. Și săpunește, și săpunește, cu un calm nemaipomenit.

  • BB: Maria-Paula,  Şcoala părinţilor

    Când mă iubește copila cel mai tare

    Sunt dăți în care ea nu prea are chef să adoarmă. Și atunci eu mă arăt preocupată de lipsa odihnei și de modul bosumflat în care se va trezi dimineață. Sunt serioasă și încerc s-o impresionez. Dar n-am șanse. E clar! Ea nu prea are chef să adoarmă.

    În acele momente, nu știu cum să zic… mă iubește cel mai tare! La îngrijorările mele răspunde cu niște declarații de iubire – de zici că le-a studiat prin nu știu ce tratate! Are niște texte, de mă dă pe spate! O ascult și nu pot să cred ce tehnică aburitoare are… Din tanti cea serioasă și înțepată mă retransformă în câteva secunde în mami a ei cea minunată, cu zâmbetul cât casa!

  • BB: Maria-Paula,  Secvenţe

    Sunt frumoasă!

    În dimineața asta, Maria m-a văzut analizându-mi ditamai zgăncoiul din obraz – o mică bubiță la începuturi, de care m-am asigurat eu că nu va rămâne în anonimat…

    – Nu-ți face griji, mami! Ești frumoasă!

    Așa mi-a zis prunca, deși nu o întrebasem nimic, nici nu mă plânsesem de soartă.

  • BB: Maria-Paula,  Pentru suflet,  Şcoala părinţilor

    Despre ziua de luni, despre doruri și alte mărunțișuri minunate

    E luni. Iar glumițelor de luni, specifice începutului de săptămână, oboselii și of-urilor li se adaugă astăzi un ghem de tristețe, ascuns mereu într-un colț de suflet.

    Sâmbătă am dus-o pe Maria la o activitate de-o oră. Când ne-am reîntâlnit, i-am mărturisit:

    – Mi-a fost dor te tine!

    La care ea, calm, meditativ, fără strop de reproș, mi-a zis