Zâmbetul – mă bagă și mă scoate din necazuri

Sunt și am fost dintotdeauna omul care a crezut în soarele care apare după furtună. Furtună provocată de mine sau provocată de alții, furtună din care am decis să fac parte, furtună în care am fost aruncată din greșeală sau cu forța. Până acum, slavă lui Dumnezeu, am reușit să tot văd soarele. Chiar și atunci când mă aflam mână în mână cu deznădejdea, soarele s-a încăpățânat să apară și pe strada mea.

Parte din soare e și zâmbetul meu. Zâmbet care, chiar dacă am crezut că-l voi pierde cândva, mi-a rămas aliat. Și nu e soare provocat de dinții poate (prea) galbeni :), ci e un soare și e un zâmbet care izvorăsc din suflet. Probabil că fără să zâmbesc aș muri.

Continue Reading

Amintiri dintr-o felie de pâine cu unt

Vai di capu’ tău! O să scoată ăștia untu’ din tine! Tot timpul mi-a plăcut amenințarea aceasta – spusă uneori cu seriozitate, în alte dăți cu satisfacție, de fiecare dată cu accent și cu apăsare pe untu’!

Eu sunt, de felul meu, o persoană care vede tot ceea ce se discută. Așa că, oricât de speriată ar fi trebuit să mă simt sau să mă arăt, niciodată n-am putut să fac pe plac cuiva! Căci mereu, la auzul acestor cuvinte, am izbucnit în râs,

Continue Reading

În așteptarea clopoțelului, dau apă la șoricei

Peste fix o săptămână va suna clopoțelul. Și clopoțelul acesta va suna altfel. Altfel decât l-am auzit până acum, altfel decât l-am perceput până acum. Clopoțelul acesta îmi va purta copilul spre o lume nouă. Clopoțelul acesta va petrece multe dimineți alături de copilul meu și-i va răsuna în urechi uneori plăcut, alteori iritant, în alte dăți cu bucurie, iar în altele însoțit de un oftat… precum glasul unei mame… 🙂

Retrăiesc emoțiile inocente și inconștiente de acum 26 de ani. Din prima mea zi de școală. Retrăiesc și emoțiile de acum șase ani, când îmi țineam prunca la piept și intram într-o altă școală…

Continue Reading

Buni, răi – sunt ai mei! 33 :)

Anul trecut am împlinit 32 de ani și ceva nemulțumiri la suflețel. Mă gândeam – de fapt eram sigură – că până anul acesta se vor rezolva toate. Am avut dreptate :). Nu s-au rezolvat chiar așa cum speram eu, dar multe s-au schimbat. Atât de multe, de mari și de grele, încât îmi vine să râd de nemulțumirile de la 32. Și-mi vine mai cu foc să conștientizez bunele, să mă bucur de mărunțele, să dau slavă lui Dumnezeu. Căci nimic nu se întâmplă fără un rost.

Continue Reading

Șoc și groază! Cercetătorii spun că din 2006 și până astăzi au trecut zece ani!

Ce șoc?! Ce groază?! Halucinant de-a dreptul! N-ai să ghicești cine și-a dat întâlnire de taină, la ceas de seară, prin Iașul tinereților, și-al studenției, și-al îndrăgostelilor, și-al amintirilor, și-al bețiilor cu miros de tei! După ce-au aflat de la marii cercetători că anul 2016 semnifică, nici mai mult, nici mai puțin, decât al zecelea an din 2006 încoace, niște omuleți au spus că e cazul să organizeze o masă rotundă – mai mult dreptunghiulară – în jurul căreia să repună țara la cale.

Continue Reading

Mami biciclista

Mă tot uitam eu spre mamele tinere și moderne, care ies în parc pe bicicletă sau pe role, atături de copii – și parcă tânjeam la joaca și la bucuria lor. Logic… nu prea făceam nimic mai mult de atât.

Asta, până când am spus că-n vremea schimbărilor cu forța care se tot anunță în viața mea e cazul să fac și schimbări… de dragul schimbărilor! Așa că am hotărât să alung frici și motive… și să intru și eu în lumea mamelor tinere și moderne! 🙂

Da, alături de Maria am spus prezent la cursurile de mers pe bicicletă

Continue Reading

O relație se distruge în doi

Se întâmplă, uneori, ca oricât de bine ar arăta două persoane una lânga alta, oricât de mult s-ar iubi, oricât de luptătoare și de puternice ar părea împreună, ceva să se rupă. Deloc ușor, deloc cu bucurie. Deloc așteptat pentru alții: „Vai, dar numai la voi nu mă gândeam!”…

Din exterior, pare simplu de dat cu părerea. De estimat. De calculat pe cine să dai vina și pe cine să compătimești. Da, la exterior, întotdeauna cineva a greșit mai mult decât altcineva și merită bătut cu pietre. Iar partenerul trebuie luat în brațe și cocoloșit, dar în egală măsură luat în râs și vorbit pe la spate.

În realitate, într-o relație sunt întotdeauna două persoane. Dacă bucuriile se împart în mod egal, la fel se întâmplă și cu neputințele. Nu se ajunge de la A la Z într-un singur pas.

Continue Reading