Si eu am fost bebe strumf…
Si parca a fost ieri. Dar au trecut 26 de ani.
26
Ness-cafe ~ 1987
Ziua de marti, 29 decembrie 1987,
va ramane in memoria familiei noastre si a altor familii.
Cati oameni nu si-au facut obiceiul de a savura o cafea? A intrat asa, ca un drog, in viata multora dintre noi. Au fost momente in care satisfacerea acestui nevinovat capriciu nu ridica niciun fel de probleme. Casa ne era plina de cutii sau borcane de ness-cafe. Si boabele de cafea stateau prin unitatile alimentare cu sacii. Dar, acestea au fost candva. Doar urmele ambalajelor existente, martori tacuti, ne sustin afirmatiile in fata celor care nu ne prea mai cred.
Si eu am spus lucruri trasnite…
-
Am fost un copil nebatut. De aceea, cand nanul meu a vrut sa ma sperie si mi-a spus suparat: Ei lasa, ca acum scot cureaua!, eu i-am raspuns fara sa clipesc: Nu scoate cureaua, ca cad papadonii!
Probleme existentiale – primul rid si prima crema antirid
Acum cateva zile, eu si cu mine ne uitam in oglinda. Si, cand ne uitam noi atent, dar atent de tot… l-am vazut! Hmmmmmmmm! Nu se poate!? Dar l-am ochit! Exista! Desi acum e aproape invizibil, un pui de rid si-a facut aparitia pe chipul meu.
Deci e adevarat ce scrie in reviste… dupa 25 de ani trebuie sa iesim la atac. Aliatii de baza… cremele antirid!
Cadouri pentru suflet
Astazi Mos Nicolae ne-a dat papucii. Adica ne-a adus papucei in dar care, la randul lor, au fost plini de bunatati. Trei perechi noi de incaltari pentru sot, sotie si cumnatica. O familie fericita si… incaltata!
Pe langa toate cele lumesti Mosul nostru ne-a adus zambet, dragoste multa si liniste. Ce-ti poti dori mai mult? Iubitul meu si-a sarbatorit astazi si ziua numelui. Desi noi il strigam George, avem mare pretuire pentru protectorul lui, al nostru – Sfantul Nicolae. E un sfant de-al casei, alaturi de Fecioara Maria, Sfintii Imparati Constantin si Elena, Sfantul Stefan, Sfintii Mihail si Gavril, Sfantul Gheorghe, Sfanta Parascheva, Sfantul Nectarie. Cred ca lista ar putea continua, si tot nu i-as aminti pe toti prietenii nostri. In plus… insiruirea implica, fara voia noastra, o anumita ordine inexistenta in realitate. Toti sunt foarte importanti si fara termen de comparatie.
(Re)imblogata…
Am lipsit mult. Nu cred ca i-a fost cuiva dor de mine. Totusi revin. Pentru a disparea mai apoi sau, cine stie? Poate pentru a spune ceva interesant.
Ce-am facut in perioada asta? Multe. Si nimic. Am deschis gura si am spus la fiecare in parte ce ma deranjeaza. Am avut perioadele mele de glorie si de caderi. Am umblat hai-hui prin tara cu serviciul. Mi-am dat demisia. Am somat. Am creat.
Pe vremea mea
Prima data cand am folosit aceasta expresie eram la sfarsitul clasei a X-a. Am fost surprinsa cand m-am auzit. O vorba a parintilor si a bunicilor nostri in gura unei copile de 16-17 ani. Dar eram atat de revoltata! Cu adevarat, pe vremea mea era altfel! Era bun-simt, era inocenta, era bucurie, era copilarie.