Viata-i frumoasa, baieti!

Intr-o zi, sotul surorii mele a coborat de la munte, pentru a cauta un cioban la oi. Era sarbatoare si la noi erau adunati multi vecini si rude. S-a facut liniste, ca prin farmec, si el m-a chemat in fata tuturor. Cumnatul tinea in mana un ciomag cu maciuca aurie, ghintuit si incrustat cu figuri cum nu mai vazusem. Din chimir a scos un muc slinos de creion. A pus cele doua obiecte jos, chiar sub ochii mei. Mi-a zis:
– A venit vremea sa alegi. Daca te hotarasti sa mergi cu mine, ciomagul este al tau. Daca nu, si intorcand privirea dispretuitoare, iei creionul!…
Privirea nu mi se dezlipea de bata. Imi dorisem, ca orice copil, una frumoasa, dar aceasta intrecea inchipuirea mea. O aveam asa de aproape, un simplu gest daca faceam, era a mea. Mintea a inceput sa lucreze febril. Toti ma priveau curiosi, asteptand alegerea. Intr-o clipa, mi-am vazut viitorul, daca as fi luat ciomagul. As fi ramas ca toti ceilalti din sat. Varful acela urat de creion insemna necunoscutul, posibilitatea de a continua aventura cunoasterii.
M-am decis greu si aproape mecanic, cu o miscare agitata, am ridicat creionul. La cei prezenti am surprins mirarea intiparita pe chipuri, doar la cativa putina intelegere.

[fragment din Viata-i frumoasa, baieti! de Stefan Epure – tata 🙂 ]

Continue Reading

Copiii spun lucruri cinstite

Cei de la Jurnalul National au ca subiect de prima pagina un articol aparent usor si pueril. Dar de mii de ori mai interesant si mai real decat muulte subiecte de prima pagina. Decat multe stiri considerate de maaare interes!
Ei s-au intrebat cum percep copiii realitatea zilelor noastre. Dupa cum spunea profesorul Dorel Zaica, gandurile celor mici „sunt stari pline de revelatie (…) savoarea raspunsurilor provine in mare parte din lipsa prejudecatilor (…) curajul si inspiratia nebuna vin de la lipsa oprelistilor de tot felul care stau pe capul unui adult”.
Cei de la Jurnalul National, folosind „experimentul Zaica”, au stat de vorba cu elevi din clasele II-IV de la trei scoli bucurestene. Ei au pus intrebarile, iar raspunsurile au curs.
Spicuiec si eu cate ceva:

Ce este politica?
„Politica este o casuta pentru copii.” (Georgiana, 8 ani)
„Politica este o limba internationala.” (Edi, 9 ani)
„Eu cred ca politica este locul unde apari la televizor.” (Raluca, 8 ani)
„Politica sunt pensiile, salariile, oamenii importanti…” (Mihnea, 9 ani)
„Politica e acolo unde se fac bani.” (Vlad, 10 ani)

Ce sunt oamenii politici?
„Sunt oameni care detin România.” (Raluca, 8 ani)
„Nişte oameni care candideaza la Preşedintie.” (Edi, 9 ani)
„Oamenii politici sunt nişte furatori de bani.” (Ana, 8 ani)
„Sunt nişte oameni care iau toti banii din tara şi îi risipesc pe costume.” (Cosmin, 8 ani)
„Oamenii politici sunt oamenii care pot sa dea bani la saraci. Dar nu dau.” (Laurentiu, 9 ani)

Ce trebuie sa faci ca sa ajungi om politic?
„Sa înveti şi sa votezi.” (Maia, 9 ani)
„Sa fii bun cu oamenii aştia care voteaza.” (Raluca, 8 ani)
„Sa munceşti foarte mult.” (Vlad, 10 ani)
„Sa te tii de carte şi sa înveti sa minti bine.” (Cosmin, 8 ani)
„Trebuie sa fi furacios ca Basescu.” (Ana, 8 ani)

Ce este Guvernul?
„Acolo sta Basescu.” (Marius, 8 ani)
„Guvernul e o ştire.” (Corina, 9 ani)
„E ala care da salariul mai mic.” (Vlad, 10 ani)
„Acolo sta domnul preşedinte şi cu Boc.” (Mihnea, 9 ani)
„Guvernul e locul unde se stabilesc regulile tarii.” (Vlad, 10 ani)

Cine e Basescu?
„Şeful tarii.” (Ovidiu, 8 ani)
„Preşedintele României.” (Andrei, 10 ani)
„E un ucigaş. Dar e un ucigaş deosebit, pentru ca nu omoara oameni, lasa criza sa-i omoare.” (Andrei, 8 ani)
„Basescu e un egoist care tine banii doar pentru el.” (Mihnea, 9 ani)
„Basescu e preşedinte, dar e şi un batauş. Pentru ca bate copii.” (Laurentiu, 9 ani)

Ce este criza?
„E zapaceala.” (Georgiana, 8 ani)
„E când ies oamenii în strada ca şi-au pierdut serviciul şi ca nu primesc multi bani.” (Mihnea, 9 ani)
„Criza e când lumea se cearta pentru bani.” (Alexandra, 9 ani)
„Criza e când nu mai sunt bani şi nu mai avem cu ce sa cumparam mâncare.” (Andrei, 10 ani)
„Sunt nişte oameni care striga ¬- „nu mai sunt baaani!”. Şi atunci faci criza.” (Laurentiu, 9 ani)

Daca tu ai fi preşedinte, ce ai face pentru România?
„Eu le-aş mari salariul la oameni.” (Razvan, 10 ani)
„Eu aş face mai mult bine oamenilor.” (Laura, 8 ani)
„Eu aş apara tara. Sa nu aruncam gunoaie pe jos, sa nu facem mizerie prin parc, sa îngrijim natura.” (Monica, 8 ani)
„Eu aş încerca sa scap tara de criza.” (Andreea, 10 ani)
„Eu aş face aşa ca sa poata sa stea mami cu fratiorul meu acasa.” (Sasha, 9 ani)

Continue Reading

STOP gandirii limitate!

Acum cinci ani, pe vremea asta, eram in Spania. Invatam, calatoream si petreceam. Intr-o noapte, mai toti din gasca Erasmus eram la discoteca. Totul ok – cel putin in limita a ceea ce intelegeam eu prin ok. La un moment dat, si-au facut aparitia vreo cinci tineri in carucioare cu rotile si alti prieteni de-ai lor. Eu – mare iubitoare de dans – m-am dat de-o parte. Eram mirata si, intr-un fel, rusinata. Ma gandeam ca, daca voi continua sa dansez, va fi ca si cum le-as face lor in ciuda – uite, eu pot sa ma misc! Apoi am realizat ca acei tineri stiau unde au venit. Le priveam bucuria de pe chip si dansul lor din scaun. Erau fenomenali! Mi s-a facut, din nou, rusine. De mintea mea ingusta. De gandirea mea limitata.

Continue Reading