Dor de tara

Am fost un copil crescut in fata blocului, care-si ocupa timpul adunand capace si melci, jucand ascunsa si sapte pietre. Spre deosebire de copiii din ziua de astazi, care parca-s mult mai tristi ca noi, eu eram fericita.
Imi lipsea, totusi, ceva. Viata la tara. Singua bunica, din partea mamei, locuia in alt oras, dar tot la bloc. Tata isi are originea in indepartata Oltenie. Acolo, am ajuns de prea putine ori, pentru ca bunicii nu mai traiau, iar drumul era naucitor. Mergeam o zi intreaga, schimbam doua trenuri si o cursa. Nu puteai face jocul asta de cate ori iti venea cheful…Cand l-am cunoscut pe George, am cunoscut si tara. Cu multa retinere din partea lui, care se temea sa ma scoata din puf. Cu multa retinere din partea viitorilor socri (adica, a celorlalti parinti ai mei), care aveau emotii ca le va intra pe poarta o oraseanca, sau ca inainte de oraseanca vor intra un nas pe sus si o spranceana incruntata.

Continue Reading

Reportaj din alte vremuri – pentru toate vremurile

Mama, sotie, femeie de cariera. Femeie de cariera, mama, sotie. Sotie, femeie de cariera, mama. Diferite variante de a ordona atribute care trebuie sa fie mereu pe primul loc.

Cand trageam eu aceasta concluzie, inca ma numeam Epure.
Pe atunci – colaboram cu Radio Iasi.
Pe atunci – era 2005.
Realitatea acelei perioade e valabila si astazi. Si va fi mereu valabila…

Ascultati raspunsurile unor copilasi care nu stiau inca sa se stearga bine la fund – dar stiau de ce e mama nervoasa, de ce se duce mama la serviciu, ce sunt aceia bani.

Continue Reading

Joaca la telefon – Bucă & Epure

Un anume domn Bucă, apărut aseară la televizor, mi-a stârnit amintiri.

Când eram mici, singuri acasă și ne plictiseam, frate-meu și cu mine luam cartea de telefon și mai făceam câte o glumiță. Ni se părea nouă că suntem tare amuzanți! Cel mai plăcut era să sunăm la familiile Bucă.
– Alo!
– Bună ziua, doamna Bucă?
– Da, eu sunt!
– Domnul Bucă e acasă?
– Este!
– Ce bucurie!

Continue Reading