Cand o sa ma fac mare – planuri de viitor din trecut

Cand eram mica-mica, pe la trei-patru ani, poate cinci (habar nu stiu… ca sa citez o alta gargarita mica-mica) m-au napadit gandurile de viitor. Ce-aveam sa ma fac, atunci cand voi fi mare? Nu era una dintre intrebarile enervante ale adultilor, care asteapta, amuzati, un raspuns pe care-l uita repede. De data asta, era intrebarea mea. Si framantarea mea.

In fiecare zi aveam o alta meserie la care, din pacate, seara, trebuia sa renunt.

Alaltaieri, voiam sa ma fac doctorita… dar, am realizat ca

Continue Reading

Cadou de suflet – pentru un suflet mare!

Ziua de 9 mai are o mare însemnătate, atât pentru România, cât și pentru Europa.
Mai presus de toate acestea, ziua de 9 mai este una specială în familia noastră.

El este frățiorul meu, Bogdan-Constantin!
Astăzi e ziua lui!

A împlinit 35 de ani!

El este cel care, la 6 ani spunea, cu ochii în lacrimi, că-și dorește un frățior sau o frățioară. Mulțumesc!
El este cel care nu doar că m-a dorit, dar mi-a și arătat mereu asta, prin infinita lui grijă față de mine. Mulțumesc! Într-un bloc plin de frați mai mari, eu am fost singura soră mai mică nebătută. Asta a făcut ca, de multe ori, să-mi permit să fiu răutăcioasă și alintată. Iartă-mă!

Eu sunt Elena – pentru ca el e Constantin – și pentru că părinții noștri și-au dorit ca, pe viitor, măcar o dată în an să ne amintim că avem o soră/ un frate. Ne amintim mult mai des de atât, dar ne bucurăm când ne sărbătorim împreună!
Ne bucurăm și ne minunăm acum, când stăm cu familiile noastre, cu pruncii noștri. Ne întristăm când realizăm că ieri e atât de departe, zâmbim când descoperim că azi nu e în zadar!

La mulți ani, fratello!
Te iubesc mult, deși rar ți-o spun!
Să fii sănătos și fericit!

Continue Reading

Dor de tara

Am fost un copil crescut in fata blocului, care-si ocupa timpul adunand capace si melci, jucand ascunsa si sapte pietre. Spre deosebire de copiii din ziua de astazi, care parca-s mult mai tristi ca noi, eu eram fericita.
Imi lipsea, totusi, ceva. Viata la tara. Singua bunica, din partea mamei, locuia in alt oras, dar tot la bloc. Tata isi are originea in indepartata Oltenie. Acolo, am ajuns de prea putine ori, pentru ca bunicii nu mai traiau, iar drumul era naucitor. Mergeam o zi intreaga, schimbam doua trenuri si o cursa. Nu puteai face jocul asta de cate ori iti venea cheful…Cand l-am cunoscut pe George, am cunoscut si tara. Cu multa retinere din partea lui, care se temea sa ma scoata din puf. Cu multa retinere din partea viitorilor socri (adica, a celorlalti parinti ai mei), care aveau emotii ca le va intra pe poarta o oraseanca, sau ca inainte de oraseanca vor intra un nas pe sus si o spranceana incruntata.

Continue Reading

Reportaj din alte vremuri – pentru toate vremurile

Mama, sotie, femeie de cariera. Femeie de cariera, mama, sotie. Sotie, femeie de cariera, mama. Diferite variante de a ordona atribute care trebuie sa fie mereu pe primul loc.

Cand trageam eu aceasta concluzie, inca ma numeam Epure.
Pe atunci – colaboram cu Radio Iasi.
Pe atunci – era 2005.
Realitatea acelei perioade e valabila si astazi. Si va fi mereu valabila…

Ascultati raspunsurile unor copilasi care nu stiau inca sa se stearga bine la fund – dar stiau de ce e mama nervoasa, de ce se duce mama la serviciu, ce sunt aceia bani.

Continue Reading