Daruri inocente
O mamă cu un băiat mare și o fetiță mică, la plimbare.
Mama spre băiat: Se apropie ziua ta.
Descoperirea lui Jery
Jery cotrobăie prin sertare.
Ce-o fi găsit el oare?
O poză… din alte vremuri…
Bradul jucăriilor
Bradul din acest an e făcut după… chipul și asemănarea noastră. A Pintiliilor, a (i)Epurilor și, bineînțeles, a celor Șapte pietre. E un brad jucăuș – pentru că, nu-i așa?!, conform motto-ului, lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase! Și… pentru că nu degeaba avem casa plină de jucării! 🙂
Povești aurite
Țin minte că, în perioada aceea, era destul de agitat. Nu știam de ce. Nu îmi imaginam că e într-o mare căutare, că a văzut zeci de modele de inele de logodnă, că își imaginează diverse scenarii, că repetă în fața oglinzii. Poate că acum râde și el pe sub mustăți, dar atunci era emoționat și stresat până peste urechi. Dacă stau bine să mă gândesc… a avut și motive! Cam cât de inconștient să fii, s-o ceri pe iubită de soție chiar de ziua ta? Cam cât de mare este riscul să nu te mai bucuri în veci de ziua ta? El a riscat – și, pentru acel moment, a câștigat. Sper să nu ajungă vreodată să regrete victoria! 🙂
Alături de cel mai în vârstă ieşean
La sfârşitul săptămânii, am avut ocazia să primesc o poză-n dar, alături de cel mai în vârstă ieşean. Alături de Elena Viţelariu, o bunică născută în anul 1907. Are 105 ani. Văzul şi auzul o mai trădează – dar, memoria, niciodată!
Şi-am fost model Tom Tailor
Am anunţat că voi fi un blogger model – şi acum anunţ că am fost un blogger model! Dacă mai adaug şi… model Tom Tailor – deja nu cred că mai este nevoie de alte cuvinte!
Concediu la mare
Îmi tot vine să amân scurta poveste de concediu, dar mi-e teamă că se întețesc ploile și mai vine și iarna – că expiră pozele cu marea cea frumoasă, cu soarele cel simpatic, cu nisipul cald și cu odihna de care ne-am bucurat! N-aș vrea să nu spun nimic despre perioada 22-27 august – primul nostru concediu în trei la mare!
* Drumul de la Iași la Eforie Nord a însemnat, pentru Maria, cel mai lung timp petrecut vreodată în scăunelul de mașină. Așa că, am pornit noaptea, pe răcoare, pentru ca ea să doarmă și, astfel, să i se pară că numai ce-a închis și-a deschis ochii, și-a ajuns la mare. N-a fost așa, deoarece o treime din drum a stat trează, ne-a cântat și ne-a arătat soarele ce răsărea din farurile mașinilor.
Lucrurile făcute în joacă sunt cele mai serioase
