A treia lună de RESET – cum am supraviețuit. Bonus… despre revenirea la „viața normală”

Scriu astăzi, la trei săptămâni după ce mănânc… ca un om :). Și mă pregătesc să vă spun cum a fost în luna a treia de RESET by Limitless, dar și cum e în viața așa-zis… normală. Pe de o parte, îmi pare rău că n-am scris la timp, adică exact atunci când s-au împlinit cele trei luni de program. Pe de altă parte, eu zic e bine că am stat un pic mai mult să analizez, să observ, să-mi recunosc anumite limite, să conștientizez cât de slabă sunt – mai mult în ambiție, decât la trup –, cât de ușor pot să mă las pradă micilor și păguboaselor plăceri.

Așadar, să începem povestea. La jumătatea lunii a doua de program RESET by Limitless, pe 1 iunie, spuneam că am mâncat o înghețată. Până la sfârșitul lunii a doua și încă jumătate din luna a treia mi-am propus să nu mă mai abat deloc de la meniul stabilit. Și am reușit. Mai ales că aveam o motivație și o… recompensă pe măsură! Căci la finalul lui iunie urma să fie un week-end în care să-mi sărbătoresc prunca, de ziua numelui și de ziua de naștere. Și-am vrut ca alături de ea și de oamenii dragi care ne-au fost aproape să mă bucur de toate momentele importante din care nu pot lipsi, desigur, nici o mâncare mai… altfel sau o felie de tort. Acel week-end a coincis și cu ieșirea din post, așa că nu doar dulcele a însemnat o ispită. Prin urmare, m-am lăsat un pic mai mult dusă de val. Gustăm de aici, de dincoace, vedem cum e asta, și asta, și asta… hmmm… toate-s delicioase!

Nu am mâncat exagerat de mult, cantitativ vorbind, nici foarte dezorganizat – ca mese de bază – dar am avut destul de neplăcuta surpriză de a mă descoperi ca scăpată din lesă! Parcă nu mai aveam eu controlul, parcă altcineva decidea pentru mine… că mai e nevoie de o pârjoală sau de ceva dulce. De fapt, revenisem în viața aceea pe care o considerăm noi firească – în care mâncăm, pur și simplu, fără să gândim prea mult, fără să înțelegem că n-au intrat zilele în sac.

Ei… eu am o justificare. La mine chiar intrau zilele în sac, iar de luni porneam din nou la dietă, pentru încă două săptămâni! 🙂 Cum mi-a fost, însă, revenirea? Cumplită! Cu ocol dat pe la frigider și pe la debaraua cu ronțăieli și cu o stare de nervi pe care n-o mai simțisem demult. Ceea ce, cu mâna pe inimă spun, m-a speriat teribil! Păi, dacă după două zile de abateri mi-e greu să gândesc sănătos, cum va fi după ce închei perioada RESET?!,m-am întrebat.

Anda - luna a treia RESET by Limitless
Foto: Andrei Prian

Privind acum în urmă, nu pot decât să mulțumesc pentru acea abatere și pentru neplăcutul experiment prin care am trecut cât încă eram în timpul programului de stil de viață sănătos. Momentul acela m-a trezit și m-a coborât de pe norișori. M-a conștientizat și m-a determinat să-mi caut și să-mi găsesc echilibrul. Să mă pregătesc pentru revenirea la viața… normală în care, râd eu, astăzi mănânc ca un om.

Abaterea din acel week-end nu a dereglat cântarul, nici măsurătorile. Eu deja slăbisem cât îmi propusesem în cele două luni – acum era vorba despre a mă menține. Și nu doar că m-am menținut, chiar am mai dat jos puțin. Între 2 și 8 centimetri, în funcție de zonă – cel mai mult la partea de sus a piciorului, la fund și la bust. Cumulat și curat, lăsând la o parte variațiile obișnuite de greutate, vorbim despre 8 kilograme de care m-am debarasat în tot acest timp. Pentru mine e mulțumitor, având în vedere că 7 kilograme era ținta.

Știu că voi mai pune, treptat, câte ceva la loc. Dar n-aș mai vrea să pun tot. Iar asta m-a făcut ca în prima săptămână de după RESET să mă cântăresc continuu. Un alt prag deloc sănătos pe care trebuia, probabil, să-l întâlnesc. Peste care am trecut deja. Stop! Nu pe cântar e soluția, ci în farfurie! Și în mintea mea! Și în echilibrul pe care sunt datoare să-l caut.

De trei săptămâni, mă străduiesc să respect cât pot tiparul – trei mese și două gustări. Am avut și zile cu abateri, dar abaterile acestea le-am integrat, în marea lor majoritate, în timpul meselor (în special la prânz). Am avut și zile complet sănătoase, în spiritul RESET. Și tot în spiritul RESET mi-e, mereu, cina.

În plus, de la momentul abaterii din acel week-end și până în prezent, am început să mă gândesc mai bine la ceea ce dau la schimb, (mai ales) atunci când mi se pare că din punct de vedere alimentar n-am fost prea… cuminte. Să dau la schimb regrete… n-are sens. Promisiuni – nici atât. Dacă RESET nu este, din principiu, și nici n-a însemnat pentru mine o „cură de slăbire” atunci, cu atât mai mult, viața cea de toate zilele nu-mi poate fi o teamă de îngrășare, o obsesie a ceea ce pun în farfurie, un mâncat pe furiș și un plâns de milă – eventual cu mult râvnita înghețată în mână și cu drăguța ciocolată alături.

Nu! Prin urmare, am început să dau la schimb ceva ambiție și mișcare într-un mod mai organizat. E greu să lași mașina și să faci pași. Dar nu e imposibil. E greu să faci sport acasă și pe lângă casa. Dar nu e imposibil. E greu să-ți faci un program de exerciții și să te ții de el. Dar, surpriză, nici asta nu-i imposibil!

Mă pregătesc să plec în concediu. Și zâmbesc! Acum știu altfel să mă organizez pentru mâncăruri rapide și delicioase. Acum știu că un covrig nu poate fi echivalentul unei mese sănătoase și sățioase. Acum știu să-mi pregătesc din timp gustările și să nu mă mai ia foamea prin surprindere. Acum știu că-s om slab în ambiție și, în egală măsură, statornic și încăpățânat. Acum știu că, oricâte abateri voi face, există și un drum pe care pot oricând să mă întorc.

Oamenii din spatele programului RESET by Limitless mi-au arătat că sănătatea e un stil de viață, nu un moft. Mi-au dat gust și culoare și plăcere în farfurie. Mi-au arătat că există atât de multe variante de a mânca și de a te sătura la micul dejun, la prânz și la cină, încât întrebarea „oare eu ce mănânc?” nu-și mai găsește rostul. La fel, gustările-s atât de variate și de importante, încât e păcat să treci peste ele.

Trei luni s-au încheiat. Și încă trei săptămâni. Viața continuă, Doamne ajută să tot continue! Cum va continua? Asta ține de fiecare în parte! Eu am mult de lucru – cu mine și la mine. Lucru la interior și la exterior, la trup, dar și la minte și la suflet. Cele trei luni de program RESET au însemnat o etapă. Dar provocarea!, provocarea din spatele RESET e abia la început!

S-ar putea să-ţi placă şi...

4 comentarii

  1. Pe mine ma sperie dietele si programele de genul asta pentru ca, daca nu devin un mod de viata, nu prea isi fac treaba decat pe termen scurt. Eu prefer sa mananc orice in cantitati mici si sa am o viata cat mai activa. Dar nu se stie peste cativa ani cum va fi. Copiii cresc si poate ma lenevesc. Sper sa nu…

    1. Nici eu nu sunt prietena dietelor. RESET e învățarea unui stil de viață din care sper să păstrez cât mai multe obiceiuri bune. E vorba de obiceiuri, da – și strict de mâncăruri pe care acum știu cum să le prepar/ combin/ planific pe momente ale zilei. RESET m-a disciplinat un pic și mi-a arătat că se poate. În rest, depinde de fiecare în parte.

  2. Si eu m-am gandit de multe ori la Limitless, dar nu am efectiv timp sa ajung la asa ceva. Adica job full time, copil, blog si altele pe langa, simt ca pierd timpul pentru mine. Tu cum ai reusit sa le impaci?

Lasă un răspuns la Luiza Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *