Valoarea unui copil

Eram la cumpărături cu Maria. La final, am mers să plătim.

– Pune-mă și pe mine pe bandă, a spus copila, când ne aflam la casă.

– Imposibil!, i-am răspuns.

– De ce? N-ai bani să mă cumperi?

– Tu ești neprețuită, bucuria mea!

A zâmbit cu satisfacție. I se re-re-re-reconfirmase ceea ce știe deja și ceea ce simte nevoia să audă continuu. Că e minunea vieții mele, că o iubesc fără limite, că-I mulțumesc neîncetat lui Dumnezeu pentru că mi-a dat în grijă un asemenea suflețel și că-L rog să mă ajute mereu – căci singură n-aș ști nici să respir, nici să iubesc, nici să ocrotesc.

Un copil e neprețuit. Iar nevoile de bază ale unui copil sunt și ele, la propriu și la figurat, fără de preț și fără un preț în banii noștri cei de toate zilele. Un copil știe să se bucure de o bomboană, uneori mai mult decât de un sac plin de dulciuri. El se bucură de timpul pe care i-l dedicăm, mai mult decât de timpul în care îi dăm calculator și televizor fără număr, doar ca să ne lase în pace. El se bucură de atenția și de dragostea noastră, și-și creează lumi paralele doar atunci (sau mai ales atunci) când are nevoie de protecție, când se simte singur și neînțeles.

Tu-mi spui c-o să cresc și că n-o să mai vreau să merg cu tine de mână… Dar eu o să vreau! Vreau să fii mereu cu mine, și-o să te iau cu mine peste tot!, îmi spune Maria când vrea să se asigure că și eu știu că-s neprețuită. Îi zâmbesc cu drag, o îmbrățișez, o pup, îi mulțumesc. Știu că și ea are dreptate, așa cum știu că și eu am dreptate… Habar n-am cum va fi în acele momente, când nici astăzi nu-i deloc ușor… când nici astăzi nu-i doar cu roz și cu dulce. Dar sper ca și atunci când nu vom mai fi atât de des mână în mână – să rămânem suflet lângă suflet, noi două și Dumnezeu.

Îmi doresc mult ca prunca mea să știe că e iubită și că e liberă, la fel de mult precum îmi doresc să știe că oricând mă va putea lua din nou de mână și că oricând va putea reveni în brațele mele. Așa cum știm amândouă și așa cum ne amintim mereu – chiar și după lungi uitări – că oricând ne putem întoarce și ne putem odihni în brațele Cerului. Trăim două lumi într-o lume, și-o luptă, și-o frică și-un amalgam de emoții mai simplu sau mai greu de gestionat. Peste toate acestea, ne bucurăm de o dragoste mare. De neprețuit.

S-ar putea să-ţi placă şi...

4 comentarii

Lasă un răspuns la Marina Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *