Lupta nesfârșită a unei mame. Luptăm și noi alături de ea?

În ultima perioadă n-am mai organizat campanii. Cel puțin, nu atât de publice. Însă, bucuria este că, în toate câte-am încercat să fac în cerc restrâns, lumea a fost mai mult decât prezentă și fericită să ajute. Vă mulțumesc tuturor!

Unul dintre oamenii care, atunci când află de necazul cuiva, sare mereu în ajutor este Carmen Ghercă. Mulți dintre voi o cunoașteți pe ea și, cunoscând inclusiv contextul, știți că e un om suficient de ocupat și de cu multe griji. (Fiul său cel mare, Robert, are autism, și pentru el a început să lupte pentru mai mulți copii cu autism, fiind președintele filialei ieșene a Asociaţiei Naţionale pentru Copii şi Adulţi cu Autism din România – ANCAAR.) Te-ai aștepta, astfel, să se înduioșeze de necazurile celor din jur, dar să nu mai aibă vreme, dispoziție, resurse financiare și pentru alții. Eronat!, după cum spuneam – căci Carmen Ghercă n-a ratat nicio campanie de pe blog și nicio campanie în care m-am implicat chiar și așa, mai din umbră.

De aceea, atunci când ea însăși mi-a prezentat un caz grav și trist, am spus pe loc că voi scrie despre el și voi încerca, pe cât îmi stă în putere, să-l fac public. Să aflăm și noi despre ce înseamnă, de fapt, greutățile vieții și să punem puțin în balanță cu supărările noastre de zi cu zi. Și, bineînțeles… pe cât ne stă în măsură, să ajutăm.

Pentru că nu vreau să mă mai lungesc foarte mult, voi spune câteva informații de bază, care să descrie contextul și nevoia multă și mare de bănuți…

  • Lăcrămioara Elena Panțiru era tânără, fericită, frumoasă – căsătorită și cu burtică. Din păcate, nașterea nu a fost deloc una ușoară. Octavian Floris s-a născut prin cezariană, la urgenţă. Copilul a avut suferinţă fetală perinală. Din cauza naşterii grele, băiatul are atrofie corticlă insulară. Dar, toate aceste diagnostice le-a aflat abia la vârsta de doi ani. Până atunci, a avut o evoluţie caracteristică: a crescut bine, a vorbit şi s-a dezvoltat cognitiv. Problemele însă i-au afectat sănătatea ireversibil, el căpătând un handicap grav pe viaţă – sindrom Lennoux Gastaut, crize epileptice atipice, megacolon, lordoză, scolioză.
  • Când Octavian Floris a împlinit 15 ani, tatăl său a plecat să-l vegheze de Sus… Lăcrămioara, mama, a muncit foarte mult, pentru a-i oferi băiatului un trai decent, luându-şi şi două job-uri în paralel.
  • Dacă îl vezi pe Octavian, gândul te duce la îngeri: are un chip frumos, blond. Îi vorbeşti şi te aştepţi să îţi răspundă la întrebarea pusă, cu scopul de a comunica. Dar nu, el nu o face deoarece nu poate vorbi. Poartă cu sine o carte cu maşini. Lăcrămioara îl însoţeşte peste tot. Băiatul este foarte ataşat de mama lui: o îmbrăţişează şi îi sărută obrajii! Octavian are 19 ani și este mai înalt decât mama sa.
  • Fără a se mai gândi la ea, la faptul că trebuie sa-şi acorde timp personal, în urmă cu trei ani Lăcrămioara a fost lovită de o boală grea şi nemiloasă: cancer (tumoră malignă a ovarului, neoplasm ovarian, tumoră malignă secundară a retroperineului şi peritoneului). Pe lângă această maladie, suferă şi de aterosleroza aortei, cardiopatie ischemică şi hernie abdominală nespecificată fără obstrucţie sau gangrenă. A urmat trei operaţii pe abdomen, cure de radioterapie şi chimioterapie… Din nou, poveste lungă, dureroasă, fără de sfârșit…
  • Din păcate, boala este progresivă. Cu puţin timp în urmă a urmat şedinţe de chimioterapie şi boala a lovit din nou. O nouă intervenţie chirurgicală o aşteptă peste șase luni. Şi nu e liniştită deloc… Nu îşi permite luxul de a boli, nici măcar de a plânge. Se uită lângă ea şi vede un tânăr de care trebuie să aibă grijă, dar şi o mamă aplecată de bătrâneţe.
  • Dorinţa cea mai mare a Lăcrămioarei este să-şi ştie fiul în siguranţă, să ştie că el mâine este pe mâini bune, că este îngrijit aşa cum ea a făcut-o, că este într-un loc curat, tratat cu respect. Acum băiatul are multiple infecţii stomatologice (paradontită) şi plânge de durere când trebuie să mănânce. Trebuie intervenit cât mai repede. Ea are nevoie de resurse financiare pentru noua operaţie. Îi trebuie de urgenţă și o persoană care să o ajute cu Octavian. Se simte din ce în ce mai slăbită şi vede că nu mai face faţă. O mare sumă de bani se duce lunar pe medicaţia ei şi a băiatului…

Carmen Ghercă o cunoaște pe această femeie întrucât, deși nu e cu autism, Octavian Floris a fost primit în grupul copiilor care vin la Centrul ANCAAR. Prin urmare, deși eu nu v-am prezentat povestea decât din auzite, am încredere că este (din păcate!) în totalitate adevărată.

Pe Carmen Ghercă o puteți contacta la numărul de telefon 0729 91 40 94 sau direct pe Facebook.

Elena Lăcrămioara Panţiru, mama lui Octavian Floris poate fi contactată la numărul de telefon 0749 87 39 27. Pe același nume, un cont în care puteți face o donație este: RO 50 BRDE 240 SV 723 493 224 00.

4 comentarii

    1. Să fie de folos! La fel cum am spus întotdeauna, pic cu pic se-adună! Se adună omenie și bănuți! 10 lei sunt, poate, nesemnificativi – dar, dacă am da toți de pe aici doar 10 lei – la final ar ieși o sumă deloc de neglijat!

      1. Asa este, Anda! Poate lumea crede ca trebuie sa dea multi bani atunci cand apelam la altfel de solicitari, insa orice suma, cat de mica, conteaza… cu adevarat conteaza si poate schimba un destin!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *