Hopa tropa prin oraş

Cerere în căsătorie

Cu George nu mă cert niciodată. Dar, niciodată! Niciodată pe probleme grave, de viață și de moarte, care ar putea zdruncina din temelii relația noastră.
Cu George mă cert mereu. Dar, mereu! Mereu din prostii și din prea mult bine. Mereu… ca să realizăm, apoi, că oricând o relație se poate destrăma din nimic…
Ieri am mers, amândoi, la Ateneul Tătărași, la premiera spectacolului Cerere în căsătorie – o farsă într-un act, scrisă în tinerețea lui Cehov. Și-am chicotit… și ne-am înghiontit… și-am meditat la… Ei, începe fericirea conjugală! 🙂
În regia lui Radu Ghilaș, totul a fost mult mai fain decât mi-aș fi imaginat! Mai ales că eu, una, mă gândeam la teatru în ideea interpretării unui rol, strict pe baza textului. Adică, așa cum e oarecum firesc să se întâmple. Am dat, însă, și peste doi artiști din lumea muzicii – alte două personaje față de cele trei, despre care știam deja că vor apărea pe scenă. Am ascultat dragoste și dor și replici tăioase, am asistat la mângâieri, la contraziceri și la bătălii în sunet de vioară și de acordeon. Muzicienii au fost gânduri și șoapte, parteneri de nădejde și rivali, inclusiv câini de vânătoare! Ugadai și Otkatai, adică Mirela Iluchianu și Daniel Bîrlescu s-au asortat de minune în peisaj și au fost adevărate forțe, alături de actorii Emil Coșeru, Codrin Dănilă și Cezara Fantu.

Cerere in casatorie - Iasi, 24 mai 2014

Față de Emil Coșeru am tot respectul! Pentru experiența, pentru tinerețea și pentru lipiciul pe care îl are la public! Pe Codrin îl știam din Trupa Idiot și nu m-a surprins foarte mult, în contextul în care mi-a și plăcut foarte mult! Surprinzătoare a fost Cezara, despre care am aflat că abia a terminat cei trei ani de facultate. Surprinzătoare a fost prin natura ei, prin rolul jucat așa, ca un actor mare! Groaznic de mare! Și, așa mai departe! 🙂
Natalia Stepanovna și Ivan Vasilievici Lomov formează un cuplu, la fel ca al oricăruia dintre noi. Și nouă ne sună viori și acordeoane în cap și în inimi, atunci când ne iubim, atunci când ne contrazicem, atunci când vrem să demonstrăm că noi avem întotdeauna dreptate. Adică… eu am întotdeauna dreptate! Suferințele vin la pachet, împăcarile vin și ele ambalate frumos… și așa ne trece viața într-un dezechilibru echilibrat – în care doar ne noi depinde să ne ținem bine. Mai puțin decât să ne ținem bine pe poziții, să ne ținem bine în brațe și să ne iubim!
Gata… mă opresc aici, înainte de a bate câmpii mai rău decât am făcut-o până acum. Nu închei, însă, înainte de a vă spune că, dacă n-ați fost ieri la spectacol, aveți parte de o nouă șansă vineri, pe 30 mai, de la ora 19.00. Atunci, Cerere în căsătorie se va juca din nou, la Ateneul Tătărași.

2 Comments

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *