Prietenul la somn se cunoaşte

În ultima perioadă, dorm mai puţin. Şi… prost! Măcar de-ar fi mai mult… nu m-ar durea sufletul. Dar, aşa, mă dor şi sufletul – şi spatele. 
Acesta este un mesaj pe care l-am primit, acum vreo jumătate de an, de la o prietenă. Serios mesajul, n-am ce spune. Continuarea m-a făcut să râd dar, tocmai pe ea, continuarea, nu o pot reda aici. E mai personală şi se referă la modul în care amica îşi chinuia soţul – crezând mereu că partea lui de pat e mai bună. Altfel, de ce el ar dormi şi ea nu? 🙂

După ce mi-a trecut pofta de glume, am început să caut soluţii. Pentru că nu poţi lăsa un prieten obosit să zacă în chinuri. Nici să ne streseze pe noi cu figura aceea umflată de nesomn, de nervi şi de fantasme ale nopţii. În plus, bietul bărbat nesimţit al prietenei mele trebuia să continue, cumva, să doarmă, fără să se simtă vinovat. Complicată chestie! 🙂
Prima dată am vrut să-i punem somnifere în mâncare. Însă, alergiile ei la diferite substanţe din medicamente ne-au temperat pornirile. Apoi, am vrut să găsim variante prin care s-o obosim peste măsură. Am scos-o seară de seară la plimbări interminabile, la operă şi la teatru, pe la terase şi în club. Ea nu arăta mai rău decât de obicei, însă noi eram rupţi. Ajunseserăm să dormim din picioare, ea – nici măcar întinsă în pat.
Atunci am hotărât că patul este cel mai mare inamic al nostru şi ne-am pus pe căutat saltele. În momentul de faţă, cred că aş fi bună dacă mi-aş găsi un job de vise. De dormit! Pentru somnul altora, adică… Pentru că am luat la puricat toate ofertele, am intrat în toate magazinele reale şi virtuale, am întrebat, am comparat, am analizat. Şi, nu m-am oprit din cotrobăit decât atunci când am găsit ceea ce, la acel moment, a însemnat cea mai cea dintre oferte.
Când mi-a auzit recomadarea – saltele italiene – soţul prietenei mele n-a mai stat pe gânduri. A profitat de faptul că se apropia ziua ei, a anulat cina la restaurant şi excursia surpriză – şi a cumpărat saltea! Aş spune, din nou, ceva din culise, dar mă abţin! Spun doar că a făcut o faţă draga lui… de-a crezut, bietul, că va dormi pe saltea, la uşa de la intrare. Şi, totuşi, şi-a dat şi ea seama, a doua zi dimineaţă, că bărbatul ei i-a oferit o noapte de somn. Şi-apoi alte şi alte nopţi – de somn şi de iubire.

Zilele trecute s-au prezentat amândoi la mine la uşă, cu bonul de la saltea. Şi-au cerut decontul! M-am albit un pic :). Apoi, am aflat că decontul însemna, de fapt, promisiunea de a fi nănuţa bebeluşului din burtica ei! Am acceptat, cu mare drag, dar şi cu emoţie. Prietena mea trebuie să profite de somn acum, cât mai are timp! Peste câteva lui, bebe s-ar putea să ceară şi el condiţii speciale de nani – iar acestea se vor găsi, mai mult ca sigur, în patul părinţilor!

S-ar putea să-ţi placă şi...

2 comentarii

  1. Eu daca mi-as cumpara o asemenea saltea as avea cosmaruri.M-am uitat la preturi apoi m-am intins pe recamierul meu comod si vechi, dar care imi ofera odihna necesara.
    Pentru cei cu posibilitati poate fi o sugestie buna.

    1. Un recamier vechi e o soluție bună. Din păcate, noul nu mai înseamnă neapărat calitate, nici trăinicie. Astea necesită un sacrificiu financiar. Totuși, dacă ai și dai un ban – care face! – e un câștig!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *