Copilul urât și mama deșteaptă

O madamă… din lumea asta mare şi mondenă a renunţat la procesul prin care cerea să rămână alături de copilul său. O mamă a renunţat la bucuria de a fi mamă non-stop, mulţumindu-se cu rolul de mamă de ocazie.
Nu judec. Sau… nu judec acest aspect. Căci, din viaţa duduii, multe au fost făcute aiurea – dar, scopurile, în mare, au fost atinse. Aşa că, putem spune că scopul scuză mijloacele şi că fetele din ziua de astăzi sunt total date pe spate de ideea că… se poate! Că există un precedent şi că ele… de ce n-ar fi tot cu atâta noroc maroniu mâncat din pruncie?…
Revenind. Au trecut câţiva ani de când femeia despre care vorbim a devenit mamă. Mă uit, uneori, la pozele cu fiica ei – şi nu pot să-mi scot din minte un moment din timpul în care copila era doar parte dintr-o burtă. O burtă de mamă top-model şi de tată bătrân – condimentată cu o declaraţie fix din capitolul acela: ŞOC, ŞOC, ŞOC!

„Sper să am un copil frumos. Nu ştiu ce m-aş face, dacă aş avea un copil urât!”

Aberaţiile au continuat. Dar, eu am rămas fixată pe această aberaţie. Căci aberație mai mare decât asta nu am mai auzit nici de la ultima boschetară – care și-a păstrat ori și-a abandonat, mai apoi, copilul.
Eu, tot timpul m-am rugat pentru copii sănătoși. Diferența dintre sănătate și boală se vede clar și marchează. Însă… iertat să-mi fie, copii urâți n-am văzut! Dintre cei îngrijiți, exagerat de bine îmbrăcați și modiți – niciodată. Însă, nici măcar printre copiii săraci, murdari, plini de muci și cu haine pătate – n-am văzut vreun copil urât.

Și, atunci, cum poți tu, cu toți banii din lume și cu niște condiții la care n-ai gândit în veci, să ai ca singură teamă – aceea de a concepe un copil urât? Cu ce ochi ai putea să-ți vezi propriul prunc – urât?
Dacă spunea clar – nu vreau un pitic precum e bărbatu-meu, să zicem că înțelegeam. Dar… nici măcar problemele de statură nu pot împiedica un copil să fie, din mama lui, pur și simplu – frumos! Pentru că, toți ne naștem frumoși!
Omul, prin natura sa, este frumos! Urâțenia de pe chip apare doar în momentul în care începem să ne stricăm pe dinăuntru. Nu dimensiunile trupului ne împart în frumoși și urâți – ci… probleme din astea, urâte, de oameni mari. Și, atunci, cum să te gândești la un copil că ar putea fi urât? Cum să te temi de… urâțenia lui?! Și… ce-ai face dacă, prin absurd, ar fi urât?!…

[Sursă foto: aici.]

13 comentarii

  1. Cred ca stiu despre cine vorbesti si nu ma mira…..nici comentariul si nici decizia ta de a trage un semnal de alarma.
    Mai grav e ca se mediatizeaza atat de mult personajul cu pricina. Apreciez ca nu ai folosit nume:).

  2. Buna , Anda !
    Eu cred ca nu trebuie sa dam atentie prea multa unor astfel de cuvinte , spuse de o copila de 19 ani…oricum sunt convinsa ca , oricum ar fi fost copilul nascut de ea , i s-ar fi parut cel mai frumos…La fel cum „piticul”(rautacioasa remarca) s-ar putea sa i se fi parut ei un fel de cavaler salvator.
    In rest , sunt de acord cu tine , n-o sa inteleg niciodata cum poate cineva sa renunte de buna voie la copil…sau sa-l lase singur cu anii si sa plece in tari straine,” sa munceasca pentru el” (si aici nu ma refer la personaje mondene ).
    Sa ai o zi frumoasa, pline de zambete copilaresti !

    1. Oricum, m-a terminat marea și unica ei grijă. Și, când omul pe care-l auzi vorbind mai este considerat și un model – nu doar o divă, ci un exemplu de urmat – cu atât mai periculoase mi se par cuvintele!

  3. De acord. Ca și bărbat, când voi avea copii, îi voi iubi indiferent cum ar arăta, cum ar fi.
    Poate duduia nu e suficient de matură (emoțional) pentru a fi mamă. Ori poate caută doar atenție. Ceea ce ar însemna că ea însăși e o copilă în căutare de afecțiune și atenție.

    1. Nu era suficient de dezvoltată. Era, însă, grăbită.
      Așa este. Dacă nu avem, încă din copilărie, doze suficiente de afecțiune, atenție, înțelegere… etc… lipsa lor ne marchează viitorul și comportamentul.

        1. Ne abatem de la subiect. Însă, intru în joc și spun: din nefericire, foarte multe mame își îndeamnă fetele să fie pitzi și să obțină tot ceea ce ele nu au reușit…

  4. …ma intreb cu ce incarcatura emotionala vine in lume acest pui de om. Parintele de acelasi gen biologic, modelul matern…
    Doamne, cate intrebari imi trec prin minte.Cate semne de intrebare ridica aceasta doamna- model. Model pentru cine?!
    Aschia nu sare departe de trunchi. Fereasca Dumnezeu sa fie asa- pe linie materna e un mascat abandon, pe linie paterna, bani, avere. Si altceva?!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *