20. Despre promovare în blogosferă

Blog, blogosferă. Sunt noţiuni care au început să capete din ce în ce mai mult sens în mintea omului modern. Blogger. Era considerat, odinioară, un pierde-vară. Acum, în funcţie de seriozitatea cu care se implică în pasiunea lui, poate fi chiar o persoană foarte respectată. Motiv pentru care, nu aş ezita niciodată să îmi promovez o afacere sau anumite produse prin intermediul site-urilor personale, de nişă sau nu.

Bineînţeles, aş avea nişte condiţii, pentru a lucra doar cu bloggeri de valoare şi nu cu bişniţari. În primul rând, blogul în care aş vrea să se regăsească o scriere despre mine, ar trebui să aibă măcar două sute de postări. Proprii. Adică, de copy-paste, de filmuleţe, de bancuri proaste şi alte furăciuni – sunt sătulă. Eu vreau să descopăr, atunci când intru în casa virtuală a cuiva, un stil unic, creativitate, implicare. Apoi, aş pune condiţia ca acel blogger, la care apelez, să fie şi suficient de cunoscut. Degeaba scrie bine, dacă o face doar pentru el. Astfel, aş cere un minim de 1.000 de cititori pe lună.

Dacă dorinţele ce ţin de stilul personal şi de statistici se împlinesc, aş trece, cu siguranţă, la pasul doi. Pentru că, pe lângă A-listeri, cu mii de cititori, lunar, îmi doresc şi bloggeri din rândul lumii, mai puţin cunoscuţi decât ei, dar nu anonimi. Bloggeri care să-şi dorească să crească şi, de ce nu, să creştem împreună. Colaborarea mea cu ei ar porni de la minim 25 de euro şi ar creşte, în funcţie de numărul de unici pe zi/ lună. Pentru că, nu pot să am pretenţii la o implicare cât mai mare, dacă nu ofer, la rându-mi, respect şi încredere, oamenilor cu care îmi doresc o colaborare.
Le-aş pune la dispoziţie produsele, să le poată testa (dacă acest lucru este posibil), le-aş oferi toate informaţiile necesare, aş răspunde cu drag la orice nelămurire ori problemă care merită completată. Apoi, i-aş lăsa să scrie. Un advertorial. Cu o singură condiţie – să nu mă înjure pe banii mei :), nu m-aş băga deloc peste scrierea lor, bucurându-mă, tocmai, de stiluri cât mai variate de prezentare şi de link-uri pe cuvinte cheie, care să trimită cititorii spre mine.

Deşi mulţi strâmbă din nas, considerând că în promovarea online nu există o măsurare a eficienţei, acest lucru este greşit. Trebuie doar să îţi stabileşti nişte aspecte pe care vrei să le verifici în timp şi să-ţi impui scopul campaniei. Există suficiente tool-uri gratuite, pentru a vedea ce discută lumea despre un brand – Facebook Lexicon, Google Alerts, Google Blog Search, Socialmention.com, Technorati, Twitter Search, şi multe, multe altele. Astfel, se pot măsura, cu uşurinţă, numărul de vizitatori unici care au ajuns pe un site, numărul de clicuri pe pagină, de abonări la newsletter, de like-uri, share-uri şi retweet-uri, numărul de link-uri apărute pe bloguri, care vorbesc despre o campanie, ETC.
Aş avea, astfel, garanţia că banii nu se duc în vântul online-ului, ci se cheltuie cu folos. Mai mult, sumele date pentru plata bloggerilor ar fi mult mai mici decât într-o campanie offline. De aceea, nu m-aş da în lături nici de la concursuri. Aş oferi diverse premii pentru cititorii anumitor bloguri – care m-ar ajuta să-mi extind publicul şi m-ar face mai cunoscut. Aş organiza şi un concurs pentru bloggeri, cu un singur premiu, dar care să merite lupta a sute dintre ei. Aceştia ar scrie bine, din suflet şi gratis – cu gândul că oricare ar putea fi câştigător.

Relaţiile cu bloggerii trebuie menţinute şi după încheierea unei campanii pentru că, în orice moment, s-ar putea găsi, din nou, de treabă pentru ei. Şi, cu siguranţă, în acest caz s-ar găsi, de fiecare dată, câştig pentru mine – reclamă, vizibilitate în online, notorietate.

P.S.1: Mulţumesc celui care mă învaţă, mereu, despre ceea ce înseamnă marketing şi comunicareMarius Sescu.

[Postarea de faţă este a 20-a scriere din competiţia SuperBlog 2011.]

P.S.2: Oktal! Şapte pietre îndeplineşte cerinţele de mai sus! 🙂

S-ar putea să-ţi placă şi...

10 comentarii

  1. Nice. Chiar te apreciez pentru cariera ta de bloggerita.
    Ai inceput blogul din pasiune pentru scris (sau de a da share, poate pasiune e prea mult). Sper intr-un an, doi sa fii in A-List.
    Faci parte dintr-o categorie mai aparte si anume „bloggerita pura” 🙂 adica nu ai inceput blogul pentru o nisa, pentru bani sau mai stiu eu ce.

    Chiar sunt curios unde vei ajunge cu blogul intr-un an/doi.

    1. Mulţumesc pentru aprecieri – sunt plăcut surprinsă :). Nici eu n-am habar pe unde mă vor purta paşii într-un an, doi. Tot ce ştiu e că voi continua să scriu, atâta timp cât Şapte pietre va face parte din mine. Garantat, voi pune punct dacă, vreodată, munca pe acest blog s-ar transforma într-o povară, o obligaţie…
      Deocamdată, mă bucur şi scriu, mă întristez şi scriu, mă plimb şi scriu, iubesc şi scriu, mă joc şi scriu. Iar realităţile mele se transformă, fără de veste, în postări :).

    1. În general, aşa e. Dar, nici nu trebuie să generalizăm.
      De exemplu, cei de la Oktal au vrut să cunoască părerea bloggerilor şi nişte argumente ale acestora, pentru a vedea dacă e ok promovarea unei afaceri/ unui produs în blogosferă. Ni s-a permis să facem o prezentare, în care să ne susţinem cauza. E mare lucru, având în vedere că proba e parte dintr-un concurs şi că nu ni s-a cerut nici măcar să menţionăm numele sponsorului! Pentru asta, pentru dorinţa lor de a intra în lumea noastră şi pentru aparenta sacrificare a unei probe – mă înclin!

  2. Un articol interesant! Este greu sa-ti faci un blog 100% bulletproof. De aceea fiecare articol ce reuseste sa aduca putin lumina in mintea bloggerului novice e ok.
    Bravo!

    1. Cred că un blogger novice trebuie să înțeleagă, în primul rând, faptul că un blog nu se naşte azi şi mâine primeşte bani :). Distanţa dintre azi şi mâine e mare – mult prea mare, mai ales dacă unicul scop e un câştig financiar imediat (şi semnificativ).
      Are şi blogul o perioadă de copilărie. Doar prin implicare şi pasiune se poate ajunge la o anumită maturitate. E suficient de multă muncă voluntară care, dacă e făcută din plăcere, nici nu e considerată muncă. Nu se supără nimeni când/ dacă vin, între timp, şi bani :). Dar, nu banii trebuie să ne conducă în misiunea noastră.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *