Ă, â, î, ş, ţ…

Mă dau mare apărătoare a limbii române… Totuşi, trei ani am scris fără diacritice. Ruşine mie! Acum, am zis că, măcar la casă nouă se cuvin nişte obiceiuri noi şi bune.

Aşa că, am trecut la atac şi folosesc, sârguincioasă, diacritice. Iertat să-mi fie… se pare că la comentarii mi-am uitat ţelul şi… am scris cum îi e mai comod omului… 🙂

Nu e uşor. Dar, nu e nici greu. Ţine de obişnuinţă. Iar obişnuinţa vine exersând. Având în vedere că dorinţa de a naşte noi şi noi idei creţe pe Şapte pietre este mare, nu voi duce lipsă de exersat. Aşa că, în curând, nu mă voi mai întoarce din drum. Pentru că, sper eu, în curând nu voi mai mânca virguliţe şi căciulite. Vorba aia – când e atâta mâncare în frigider, de ce să atentez la tastatură?

S-ar putea să-ţi placă şi...

6 comentarii

  1. Sunt multi cei folosesc tot felul de presurtari,cuvinte in engleza,sau mai stiu eu ce,iar daca ii pui sa scrie doua propozitii corecte in romana,habar n-au! Am observat ca,mai nou,”abia” s-a transformat in „abea”…Unde e limba romama? Stiu ca acest comentariu nu are legatura cu diacriticele,dar am avut ocazia sa spun ce am pe suflet!

    1. Aşa e. Am făcut, de-a lungul timpului, multe postări despre o limbă română călcată în picioare. Am făcut şi câteva lecţii de limba română. Poate măcar unii au prins ideea…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *