Coloreaza viata neagra a unui copil!

Ieri am ras, am glumit, am facut urari pentru copii si am rugat adultii sa-si regasesca sufletul de copil, am adus in amintire secvente inocente.
Din pacate, nu totul e roz. In general, in lume. In special – ma voi referi la Romania.
Nu avem voie sa uitam acest fapt – ca nu e totul roz! Trebuie sa fim constienti si, daca se poate, sa ajutam, sa reparam…

* Desi, in zilele noastre se vorbeste pe fata despre atatea si atatea metode contraceptive, inconstienta si crima sunt in floare. Inca se fac avorturi pe banda rulanta! An de an, sute de mii de suflete se sting, inca inainte de a se naste. Cu voia celor vii. Tragic – cu voia unor mame…

* Dintre copiii carora li se permite sa se nasca, multi sunt abandonati in maternitati, in spitale, pe strada… Romania se afla, in prezent, pe un loc fruntas in Europa – la numarul de copii abandonati – milioane, cu varste 0-18 ani. Intr-o singura zi se lasa in voia sortii cate sapte-opt copii!

* Mii de copii traiesc pe strada.

* Zeci de mii de minori muncesc.

* Zeci de mii sunt in conflict cu legea – iar unii dintre ei fac inchisoare.

* Aproape jumatate dintre parintii romani recurg la acte dure de violenta pentru a-si pedepsi copiii.

* Mii de copiii sunt, anual, abuzati sexual – uneori chiar de proprii parinti sau de partenerii de viata ai unui parinte.

* Sa nu uitam de abuzul emotional

* In Romania sunt peste 65.000 de copii cu handicap.

* Aproape 7.000 sunt infectati cu HIV sau SIDA

* Mii si mii au cancer, autism, boli cunoscute si necunoscute…

Mai vrei? Asta nu e decat o mica parte din chinul unor copii. Nu e o statistica profi – e doar ceea ce se spicuieste, dintr-o privire fugara, prin motoarele de cautare. E un moment de constientizare.

As vrea sa ma insel. Sa exagerez. Sa nu fie mii si milioane de copii care nu se pot bucura de o zi precum aceea de 1 Iunie. Sa fie doar un copil. Si pentru acela as plange.
Din pacate, lacrimile, singure, nu alina durerea. Dar, un gest, o fapta, o mana intinsa, un ajutor – atunci cand e nevoie de el, da!

Nu-ti propune sa salvezi lumea! Incepe de la salvarea unui singur suflet. Conteaza!

S-ar putea să-ţi placă şi...

2 comentarii

  1. din pacate asta e o realitate! unii copii muncesc de la varste fragede, n-au copilarie… pe de alta parte nu agreez nici acei oameni care nu-si pun copilul sa ridice un pai si devin niste inadaptati si in cazul in care doamne fereste de ceva ei nu stiu sa faca nimic si nici n-au antrenamentul invatatului. Daca n-au invatat sa faca nimic toata viata… ajung vai de capul lor!

  2. In contextul prezentat – m-am referit la copiii care muncesc ca sclavii, care au salariu – la negru si care-si sustin, de multe ori, familia. Familie formata din parinti care muncesc… sau nu…
    Copii care trebuie sa renunte la scoala si la copilarie…

    Astia care nu-s in stare sa ridice un pai de jos – nu se pun. Desi, si ei sunt de plans…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *