Cand o sa ma fac mare – planuri de viitor din trecut

Cand eram mica-mica, pe la trei-patru ani, poate cinci (habar nu stiu… ca sa citez o alta gargarita mica-mica) m-au napadit gandurile de viitor. Ce-aveam sa ma fac, atunci cand voi fi mare? Nu era una dintre intrebarile enervante ale adultilor, care asteapta, amuzati, un raspuns pe care-l uita repede. De data asta, era intrebarea mea. Si framantarea mea.

In fiecare zi aveam o alta meserie la care, din pacate, seara, trebuia sa renunt.

Alaltaieri, voiam sa ma fac doctorita… dar, am realizat ca nu stiu sa consult.

Ieri, voiam sa ma fac vanzatoare… dar, cum, daca nu stiu sa socotesc banii?

Azi, vreau sa ma fac invatatoare. Imposibil! Nu stiu sa scriu si sa citesc…

Maine ma fac… Offf, ce ma fac? La ce ma pricep eu cel mai bine? Si-asa m-am frasuit toata saptamana.

Ce stiam eu sa fac? Eram foarte ordonata. Atat de ordonata incat seara, cand ma schimbam in pijamale, imi impatuream chilotii in patru. Imi placea la nebunie sa sterg praful (ce vremuri!). Primisem de la Mos Craciun un set de curatenie – cu matura, faras, galetusa – si toata ziua ma faceam ca trudesc ca o albinuta.
Am gasit! Descoperisem, nu neaparat ce vreau sa ma fac, atunci cand voi fi mare, ci meseria la care ma descurcam cel mai bine. Am stabilit! Cand voi fi mare, ma voi face femeie de serviciu!
Nu mi se parea – si nici acum nu mi se pare – o meserie rusinoasa. E o meserie de care avem nevoie! La cat de mizerabili suntem, daca n-ar exista oameni care sa vina sa stearga din urma noastra, am trai intr-un si mai mare rahat decat traim deja.

Totusi, cu timpul, mi-am schimbat traseul. Gasisem o profesie si mai si. Sorbeam fiecare secventa din Colombo, Maddie si David, Kojak. Incercam sa descopar ucigasul inaintea anchetatorilor. De multe ori, chiar reuseam. Asa, am stabilit ca, in viitor, voi fi un stralucit detectiv particular de criminalistica! Astazi, ma uit cu acelasi nesat la seriile din CSI, la Minti criminale, Crimele din Midsomer, Jordan, etc. Azi, detectivul e mai evoluat, se pricepe si la ceva medicina, la trucuri si scormonit pe calculator…
Intr-un fel, tot un soi de femeie de serviciu e si el. Nu face o meserie usoara. Curata, nici atat 🙂

Si-am mai avut planuri pentru o profesie, care a starnit hohote de ras! Ca timp si spatiu – se situeaza intre cele doua povestiri de mai sus. In acea vreme, cand eram intrebata ce-o sa ma fac, atunci cand voi fi mare, raspundeam fericita: mama! Ha-ha-ha!, ce se mai hlizeau adultii! Nu-i intelegeam. Dar, nici nu ma suparam pe ei.
Astazi, daca privesc in urma – e planul de viitor cel mai frumos pe care mi l-am facut.

Tu? La ce meserie visai? Cat ai fost de aproape/ departe de realitate?

Citeste si:
*** Si eu am spus lucruri trasnite…
*** Plete magice
*** Dragoste cu nabadai
*** Joaca la telefon – Buca & Epure

S-ar putea să-ţi placă şi...

12 comentarii

  1. Cand aveam vreo 4-5 ani voiam sa ma fac zidar, sa construiesc blocuri.
    Pe masura ce au trecut anii, si dorintele mele s-au schimbat. Astfel, pe la 10 ani voiam ca si tine sa ma fac detectiv, apoi pe la 16 ani doctor ginecolog 🙂
    Nimic din toate astea nu s-a concretizat …

  2. 😀 visam sa ma fac femeie de servici si sa spal scarile,de dimineata pana seara eu frecam la scari,de la parter la etajul 4,acum daca ma gandesc bine trebuia sa fiu si platita,macar cu bomboane

  3. nu se poateeee…..si acum imi spui….si eu visam acelasi lucru :)))) am sa ii spun mamei mele sa nu traiasca cu impresia ca eram singura fata in lume care isi dorea asa ceva :))))

  4. @Costy: Avand in vedere varsta la care voiai sa te faci ginecolog… inteleg 🙂
    Si o intrebare: Stii de ce e fericit medicul ginecolog atunci cand ajunge acasa?
    Hai sa-ti dau si raspunsul: Pentru ca-si vede nevasta la fatza :))

    @cristina: Din cate observ, tu chiar ti-ai pus in aplicare visul! 🙂

    @Simona: Nu erai singura. Uite, aproape ca putem face un club 😀

  5. Ce idei aveam când eram mici…

    Eu vroiam să mă fac doctor. Am ajuns inginer; sora mea îmi mai spune doctor de calculatoare, deci unde se leagă ceva. 😆

  6. @Diana: Intr-adevar, tot un fel de doctor. La care, sa fim seriosi, apelam la des si mai repede. Cand suntem noi bolnavi, ne mai tratam si dupa ureche. Daca face buba calculatorul, fugim inspaimantati si-l tratam la urgente! :))

  7. am visat dintotdeauna sa fiu profesoara . imi aduc aminte ca aliniam jucariile si le explicam cate-n luna si-n stele . acum sunt in primul an la Litere si cu ajutorul Celui de Sus voi ajunge profesoara .

  8. Eu vroiam sa ma fac macaragita….tata lucra pe o macara…la pranz dupa gradinita mergeam pe santier…si am crescut in macara…dar…nu am ajuns decat inginer constructor…

  9. Interesantã întrebare. As suplimenta-o cu o alta. Câti din cei care aleg o profesie sau invata o meserie fac ei însisi alegerea? Si nu sunt „ghidati” sau influentati de societate, de parinti, de rude… !?

    1. Influențe există, inevitabil. Dar alegerea finală, cel puțin în teorie, ar trebui să aparțină fiecăruia.
      Mama mea și acum spune – „Aș fi vrut altceva pentru copiii mei, dar n-am vrut să mă bag, să-mi reproșeze, apoi, că din cauza mea nu-s fericiți și împliniți”. Și are dreptate :).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *