Cum circula o stire

Ieri, in jurul orei 15, am iesit la plimbare cu Maria. Nici n-am facut bine o tura de parc, ca ma suna cumnata-mea: „Sunteti bine?”. Intreba de noi, de George, pe unde suntem, care e cu masina… ca abia dupa aceea sa-mi povesteasca faptul ca in oras, la Fundatie, a avut loc un accident foarte grav, cu un tramvai, sase masini, un autobuz, cu un mort si raniti…
Detaliile nu le mai povestesc, cred ca le-ati aflat cu totii, intre timp. Daca nu, puteti citi aici sau oriunde, cu o simpla cautare pe Google.
Am inchis telefonul ingrozita. Mi se adeverise temerea! Nu am oprit niciodata, la acel semafor, pe linia de tramvai. Nu imi era frica de tramvai… dar, nu stiu… preferam sa nu il am in spatele meu – iar pentru acest motiv, am fost luata, de cateva ori, peste picior.
Sa revin. Am inchis telefonul. Am facut cativa pasi, si aud langa mine: „Costica, ai aflat ce s-a intamplat cu un tramvai? Ma duc repede, sa vad stirile!”. Mai mergem putin. La o toneta, doua doamne vorbeau. „Cica l-au lasat franele! A intrat in sirul de masini ca intr-o piftie…. Doua fete se intorceau de la scoala: „Am auzit ca era un barbat mort sub tramvai!”.
Pana sa ajungem acasa, stiam toate amanuntele cunoscute pana la acea ora. Parcul vuia. Stirea se raspandise cu repeziciune, din om in om, de la telefoanele primite de la cunoscuti, de la radiourile micute pe care le poarta batraneii cu ei sau de la cele din tonete…
In sfarsit, se vorbea despre o stire adevarata si nu despre o barfa. Of, Doamne, cat mi-as fi dorit atunci sa aud barfe, zvonuri, minciuni!…

S-ar putea să-ţi placă şi...

4 comentarii

  1. Ca se vorbea, treaca-mearga. Dar multimea adunata sa vada cum se scot bucati de mort de sub tramvai, asa cu voiosie, ca la circ, asta n-o pot intelege.

  2. Exact asta m-a socat si pe mine. Imaginea de la Realitatea TV cu acei oameni pe trotuarul de la Biblioteca Centrala. Stateau aproape in patru labe ca sa vada pe sub tramvai cum este scos cadavrul acelui barbat.

    Lumea este ahtiata dupa stirile negative, dupa tragedii. De asta exista si se mentin jurnalele de la ora 5.

    Personal, urasc acest tip de jurnal. E imaginea Iadului romanesc.

  3. Aveti, amandoua, perfecta dreptate!
    Tind sa cred ca adevarul acesta e mai tragic decat accidentul propriu-zis… desi, nu se poate compara.
    Norocul nostru si al celor care raspandeau stirea in parc a fost ca eram la 20-25 de minute departare de accident. Eu, una, am evitat si imaginile prea explicite de la televizor sau de pe internet. Imi fac rau si imi poarta gandurile aiurea.
    Sa ne fereasca Dumnezeu de asemenea tragedii! Si sa ne lumineze mintea, sa nu mai vedem motive de distractie din momente macabre!

  4. Ai punctat foarte bine impactul acestui accident asupra iesenilor.
    La mine la serviciu numai despre asta se vorbeste.
    M-am simtit dator sa scriu si eu despre asta cu toate ca initial n-aveam de gand s-o fac.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *